02.07.2024 – 04.02.2025
CASTEL
Castelul Cantacuzino se înalță în fața Munților Bucegi, oferind una dintre cele mai spectaculoase priveliști din România. A fost construit între 1901 – 1911 prin combinarea arhitecturilor neoromânească și neobrâncovenească, remarcându-se prin unicitatea stilului.
I-a aparținut prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați și influenți oameni politici ai vremii.
De forma unui patrulater cu latura sudică deschisă, castelul se întinde pe o suprafață de 3148 mp. Parcul său măsoară o suprafață de 3,5 hectare, iar întreg domeniul se întinde pe aprox. 1000 hectare. La interior, castelul este bogat ornamentat și deține o galerie de artă ce găzduiește expoziții periodice.
Situat la cca. 100 km de București și 40 km față de Brașov, edificiul și parcul său oferă o experiență de neuitat, fiind unul dintre cele mai îndrăgite obiective turistice din zonă.
ISTORIC
Castelul Cantacuzino din Bușteni, de o mare valoare arhitectonică, istorică, documentară și artistică, a fost construit în 1911 la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino. Edificiul a fost realizat în stilurile neo-românesc și neo-brâncovenesc după planurile arhitectului român Grigore Cerchez.
La interior, repertoriul decorativ conferă un pronunțat caracter romantic. Se remarcă vitraliile din sticlă de Murano, stucomarmura, ceramica italiană, plafoanele casetate și pictate, balustradele din lemn de stejar, piatră sau fier forjat, feroneria turnată în bronz la Paris și bogat ornamentată și coloanele interioare cu decorațiuni în stil brâncovenesc. Șemineele din castel, realizate din piatră de Albești, sunt ornamentate cu mozaicuri policrome și foiță de aur, completând elegant saloanele elegante și contribuind la atmosfera de reședință boierească.
Sala de bal a castelului posedă o colecție de heraldică unică în România, reprezentând blazoanele familiilor de boieri înrudiți cu familia Cantacuzino, precum și o friză cu douăsprezece picturi în mărime naturală, realizate pe piele de Cordoba, reprezentând iluștrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană.
Gheorghe Grigore Cantacuzino
n. 22 septembrie 1832; d. 23 martie 1913,
București
A fost un o figură politică marcantă în istoria României. De-a lungul carierei sale politice, a ocupat de două ori funcția de primar al Bucureștiului, a fost ministru în mai multe cabinete și a fost numit prim-ministru al României în perioada 1899 – 1900, respectiv între anii 1904 – 1907. Se trăgea din vechea familie nobiliară Cantacuzino, fiind un descendent al voievozilor români, respectiv al împăraților bizantini Kantakouzenos.
Gheorghe Grigore Cantacuzino a urmat studiile la București și Paris, unde a obținut doctoratul în Drept, în anul 1858. La reîntoarcerea în România, a fost numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care a devenit consilier la Curtea de Apel București, funcție din care a demisionat la data de 4 mai 1864.
Datorită averii sale colosale, a fost supranumit „Nababul” și era cunoscut în epocă ca susținător al artelor și culturii. A construit trei palate: Palatul Cantacuzino din București, situat pe Calea Victoriei (care adăpostește, în zilele noastre, Muzeul Național „George Enescu”), Castelul Cantacuzino din Bușteni și Palatul Cantacuzino de la Florești (supranumit „Micul Trianon”), în prezent aflat în ruină.
